Numerele romane

Numerele romane

Numerele romane – in aparență un subiect pueril sau mai degrabă scolastic, putem deduce insă de aici evoluția si pragmatismul societății in care trăim.

Inversăm puțin ordinea textului, pentru ca nu suntem la școală si ne permitem să tragem câteva concluzii:

• Se pare ca anticii romani nu cunoșteau inflația, pentru ca, potrivit unor surse credibile (wikipedia),  cel mai mare număr care putea fi scris era MMMMCMXCIX adica 4999, prin excepție de la regulile de scriere cu numere romane!

• Romanii nu (re)cunosteau nulitățile, pentru ei cifra ,,zero” = 0 nu exista!

• Romanii nu (re)cunosteau nici minusurile, pentru ei nu existau numere negative !

• Aveau însă mai mult timp la dispoziție, nu trăiau in epoca vitezei, ținând cont de modul mult mai complicat de construire al numerelor!

Va venim in ajutor si va recomandam aici un convertor automat din numere romane (cele care le folosim astăzi) in numere arabe si invers.

Pentru cei mai curioși, va mai prezentam câteva caracteristici ale numerelor romane.

Ce sunt cifrele si numerele romane

Cifrele şi numerele romane sunt simboluri grafice, folosite în civilizaţia antică romană şi apoi în Europa, până când au fost abandonate pentru cifrele arabe, în secolul al XIV-lea(sic!). Aproape 2000 de ani a fost modul în care s-au scris cifrele şi numerele în Imperiul Roman şi în Europa!

Ce sunt cifrele şi numerele arabe

Cifrele şi numerele pe care le folosim în ziua de astăzi sunt aşa numitele cifre şi numere arabe sau asa numitul sistem zecimal. Au ajuns în Europa prin intermediul civilizaţiei arabe, care le-a preluat de la cea indiană (hindu). Matematicienii indieni introduseseră şi conceptul de zero, neexistent la alte civilizaţii, aşa că sistemul lor, foarte simplu, însă în acelaşi timp foarte puternic, bazat pe doar 10 simboluri (de la 0 la 9), de unde și denumirea alternativă de sistem zecimal, avea să fie adoptat în întreaga lume. Romanii nu aveau reprezentare pentru zero, ei foloseau un cuvânt pentru a-l înlocui, „nulla”.

Sistemul de numeraţie acrofonic

Numerele romane au fost preluate de către civilizaţia romană de la cea etruscă, ce a existat în peninsula Italică înaintea lor, romanii doar adaptând numerele alfabetului lor. La rândul lor, etruscii copiaseră de la greci sistemul de numeraţie (care la rândul lor il adaptaseră). Acest sistem de scriere a numerelor era unul acrofonic – adică un sistem în care se punea accent pe prima literă a unui cuvânt. În sistemul acrofonic al reprezentării numerelor, se prelua prima literă a cuvântului ce desemna acel număr. De exemplu, în sistemul roman, C desemnează 100, care este prima literă a cuvântului ce desemnează 100 în latina, „Centum”.

 Unde utilizăm în prezent numerele romane

Dupa 2000 de ani de istorie, in secolul al XIV-lea (sic!) sistemul de numeratie roman au fost abandonat în favoarea celui arab, mai performant. N-a disparut insa, pentru ca, sub diverse forme, numerele romane sunt folosite şi azi, pentru a reprezenta orele ceasurilor, date istorice, secole, anul construirii cladirilor, numerotarea capitolelor într-o carte sau a paginilor de prefață, clasele școlare, numele unor monarhi, inalti prelati, mai nou, iar mai nou, edițiile unor jocuri electronice, etc.